medicamente- plante.ro

Plante medicinale

MAGHERANUL (Origanum majorana L.)

 

Alte denumiri pentru magheran:


Se cunoaşte şi sub numele de iederă, măderan, maioran, medorean, pupi.

Descriere aspect magheran:

Este o plantă ierbacee, plăcut mirositoare. Frunzele ei sunt scurt peţiolate, oval rotunde şi au suprafaţa acoperită cu peri albi pasloşi. Florile sunt mici şi unite în inflo­rescenţe axilare în partea superioară a tul­pinii. Au o culoare roşiatică (rar albă). Este o plantă frecvent cultivată prin grădinile de la ţară ca planta ornamentală, dar se cultivă şi ca plantă aromatică, avand numeroase între­buinţări culinare şi cosmetice.

Continut si recoltare magheran:

De la această plantă se recoltează părţile aeriene (Herba Majoranae) care se culeg în timpul înfloririi (iulie-august). Conţin ulei volatil, tanin, prin­cipii amare, sitosterine, vitamine etc.

Magheran - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca sedativ (în caz de insom­nii), tonic stomahic, carminativ, antispasmodic, diuretic etc.

A dm ini s t r ar e:

  1. Infuzie: peste o linguriţă de plantă uscată se toarnă o ceaşcă de apă clocotită. Se lasă acoperit 15—20 minute apoi se strecoară. Se beau 2—3 cea­iuri pe zi ca liniştitor, uşor somnifer, crampe stomacale şi intestinale. Se foloseşte infuzia 5% din care se ia cate o lingură din timp în timp. Combate migrenele, insomnia, este un stimulent general, măreşte peristaltismul in­testinal etc.
  2. Decoct: se pune peste 1 —3 linguriţe de plantă uscată o ceaşcă cu apă rece, se lasă 10 minute apoi se fierbe 15 minute. Se strecoară şi se bea 1—2 căni pe zi. Este sedativ, carminativ. Decoctul preparat dintr-un amestec din părţi egale de măgheran, sovarv, fenicul, anason şi chimion prin fierbere o linguriţă într-o ceaş­că de apă timp de 10 minute; se strecoară şi se bea încet. Este un  foarte bun calmant al colicilor intestinale, uşor somnifer.
  3. Unguent: se prepară cremă cu măgheran pentru întreţinerea tenului.
 

MĂRUL (Malus communis Lam. sin. M. domestica Borkh)

 

Descriere aspect mar:


Este un pom fructifer cu o coroană caracteristică şi de înălţimi variabile după soi. Frunzele sale sunt ovale şi au un peţiol cat jumă­tate din diametrul frunzei. Florile de culoare albă cu marginea uşor rozee, sunt unite în mănunchiuri. Fructul este caracteristic, o poamă de mărimi si culori diferite după soi. 
Planta creste spontan sub forma aşa-zisului măr pădureţ, dar in special este cultivat, avand foarte numeroase soiuri, varietăţi şi subvarietăţi, multe dintre ele fiind autohtone.

 

Continut si recoltare mar:

Se recoltează fructele care conţin acizi organici specifici, zaharuri, pectine, celuloză, tanin etc.

Mare - proprietati terapeutice:

Merele au foarte multe întrebuinţări. De fapt merele uşurează digestia, activează secreţia glandelor salivare şi digestive în general, stimulează funcţiile intestinului, neutralizează unele toxine alimentare, este uşor diuretic, elimină acidul uric fiind bun în bolile reumatice, scade colesterolul din sange, este hipotensiv, sedativ nervos etc.

Administrare:

  1. Mere proaspete: consumate astfel sau rase, stimulează  funcţiile ficatului şi ale rinichilor. La copii merele rase şi amestecate cu biscuiţi sunt un bun regim dietetic post diareic.
  2. Merele coapte: stimulează funcţiile creierului prin conţinu­tul lor în fosfor. Ele purifică de asemenea şi fluidifică sangele, stimu­lează pofta de mancare şi digestia.
  3. Ceai: se taie mărunt 3—4 mere şi se toarnă peste ele apă în clocot, lăsîndu-se vasul acoperit timp de 1—2 ore. Se scurge şi se îndulceşte cu zahăr sau cu miere şi se bea călduţ şi cu înghiţituri rare. Este foarte bun în răceli, catar bronhial, dureri de gat, tuse etc. Adăugind puţină zeamă de lămaie este un bun întăriror al nervilor şi se poate lua seara ca sedativ. Acelaşi lucru se obţine dacă se tratează cu anis sau cu mentă. Pentru prepararea ceaiului se pot folosi şi numai cojile. Este bun în boli de rinichi, ca diuretic.
  4. Cidrul se obţine prin raderea şi stoarcerea merelor; este un bun laxativ, în constipaţii şi hemoroizi, în gută precum şi în regimul pentru slăbire.
  5. Uscat şi pulverizat: mărul este bun în afecţiuni ale rinichilor, cum este piatra la rinichi. (este uricolitic).
 

MĂRARUL (Anethum graveolens L.)

 

Alte denumiri pentru marar:

Se numeşte şi chimen dulce, morariu etc.

Descriere aspect marar:


Plantă de cultură dar creste şi spontan. Are o tulpină de peste 1 m, goală şi frunze 3 — 5 penate, decupate în lacinii filiforme mici, îngust-oblongi. Florile sunt mici, galben-verzui, unite în inflorescenţe umbeliforme.

Continut si recoltare marar:

Se folosesc seminţele dar şi părţile aeriene (Herba Anethi) care conţin ulei volatil bogat în anetol, carvonă etc.

Marar - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca diuretic, galactogen, antihemoroidal, în in­somnii, colici abdominale, sughiţ, antivomitiv, afecţiuni ale căilor urinare, nevralgii, iritaţii tegumentare, condiment etc.

Administrare:

  1. Seminţe măcinate: se ia zilnic cate un varf de cuţit înainte de mancare. Este un stimulent general.
  2. Infuzie: peste o linguriţă de seminţe măcinate se pune o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă acoperit 15—20 minute, apoi se strecoară şi se bea călduţ de 3 ori pe zi cate un păhărel în colici intestinale atat la copii cat şi la adulţi, în dureri menstruale, indigestii, insomnii (atunci se ia seara), în stimularea secreţiei de lapte la lăuze. Infuzia se poate face şi din frunze şi tulpini fiind bună contra colicilor, balonărilor, în boli de inimă, arterioscleroză, boli ale căilor urinare, sughiţ etc.
  3. Fiert în lapte mărarul are acţiune de stimulare a secreţiei de lapte.
  4. In cosmetică se foloseşte infuzia dintr-o lingură de seminţe mă­cinate peste care se pune o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă 15—20 de minute apoi se strecoară şi se foloseşte pentru spălat pe faţă sau se tamponează pentru vindecarea iritaţiei sau în acnee. Cu această infuzie caldă se spală pe ochi pentru vindecarea ulcioarelor şi a inflamaţiilor.
 

MARGARETA (Chrysantemum leucanthemum L.)

 

Alte denumiri pentru margareta:


Se mai numeşte în popor ochiul boului, foaia tăieturii, romanită mare.

 

Descriere aspect margareta:


Este o plantă ierboasă cu tulpina înaltă pînă la 1 m. Poartă în varf o inflorescenţă alcătuită din flori ligulate albe pe margini şi flori tubuloase galbene în centrul inflorescenţei. Frunzele superioare sunt peţiolate iar cele inferioare sunt lipsite de peţiol şi înconjoară tulpina prin baza lor. Creşte prin păşunile şi faneţele umede pană în zona de munte, dar are şi numeroase varietăţi de cultură care cresc prin gră­dini ca flori ornamentale.

Margareta – recoltare si proprietati terapeutice:

De la această plantă se recoltează părţile aeriene în timpul înflo­ririi, întrebuinţarea margaretelor se citează în vindecarea rănilor şi a pruritului.

Administrare:

  1. Frunze crude proaspete se pun pe răni şi pe tăieturi.
  2. Infuzie din flori cu care se fac spălaturi în caz de prurit.
 

MĂSELARIŢA (Hyoscyamus niger L.)

 

Alte denumiri pentru maselarita:

Se numeşte şi bolundariţă, buruiană de măsele, nebunariţă etc.

Descriere aspect maselarita:

Este o plantă veninoasă care ajunge la peste 1 m înălţime, cu tul­pina de obicei neramificată. Frunzele sunt moi, penat-fidate, cele inferioare peţiolate, cele tulpinale înconjură tulpina pe jumătate. Florile sunt de culoare galbenă-murdară şi sunt străbătute de vinişoare violacee. Sunt grupate în varful tulpinii. Planta creşte prin locuri ruderale, pe maidane, gunoaie, pe langă garduri şi exală un miros ne­plăcut.

Continut si recoltare maselarita:

Se recoltează frunzele (Folium Hyoscyami) care se culeg în timpul înfloririi (iunie—august) de la plante din anul al doilea de vegetaţie. Conţin alcaloizi (hiosciamina, scopolamina etc.) identici cu cei din mătrăgună.

Maselarita - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca antispasmodic, anti­nevralgic, hipnotic, în tremurături, palpitaţii, convulsii, epilepsie, dar numai sub supraveghere medicală.

Intoxicarea cu această plantă se manifestă prin uscarea gurii şi a faringelui, puls la înce­put accelerat apoi încetinit, presiune sanguină scăzută, respiraţie încetinită. Apar apoi ameţeli, agitaţie, delir, halucinaţii, lăcrimare, cram­pe uşoare, mărirea pupilei. Se intervine cu vomitive şi cărbune activ.

 

 
Pagina 25 din 52