SCAIUL VANÂT (Eryngium planutn L.)
Alte denumiri pentru scaiul vanat:
Este numita si buruiană de cartiţe, mărăcini, păinul vantului etc.
Descriere aspect scai vanat:
Este o plantă ierbacee de culoare cenuşie-verde şi care devine albastră spre maturitate. Tulpina este ramificată dand plantei un aspect globulos. Frunzele de la bază sunt cordiforme, nedivizate şi peţiolate. Cele mijlocii sunt tot nedivizate dar sesile, iar cele superioare sunt serat-dinţate şi prevăzute cu spini.
Florile albastre sunt unite în inflorescenţe capituliforme, globuloase. Planta se găseşte prin fanaţe şi păşuni umede.
Continut si recoltare scai vanat :
De la această plantă se recoltează părţile aeriene în timpul înfloririi (iulie—septembrie). Conţin saponozide, tanin, zaharoză etc.
Scai vanat - proprietati terapeutice:
Se întrebuinţează în tuse convulsivă, afecţiuni pectorale, uşor diuretic.
Administrare:
- Decoct: se fierbe o linguriţă de plantă mărunţită într-o ceaşcă de apă. Se bea călduţ în timpul crizelor de tuse.
- Ceai: se face un amestec în părţi egale de scai vanăt şi frunze de pătlagină. Se fierbe o linguriţă din acest amestec într-o ceaşcă de apă şi cand a dat în clocot se adaugă cimbrişor (cat se ia cu trei degete), se lasă 10—15 minute. Se îndulceşte cu miere şi se ia cate o linguriţă în crizele de tuse convulsivă.
