ROSMARINUL (Rosmarinus officinalis L.)

Alte denumiri pentru rosmarin:

Se cunoaşte şi sub numele de mirtin, rosmolin etc.

Descriere aspect rosmarin:

Plantă semilemnoasă, bine mirositoare, a cărei tulpină ajunge la o jumătate de metru. Frunzele sunt liniare şi dispuse opus. Florile albastre-violete sunt aşezate la subţioara frunzelor din varful ramurilor.
Este o plantă ornamentală cultivată prin grădini si parcuri.

Continut si recoltare rosmarin :

De la această plantă se recoltează frunzele (Folium Rosmarini) care conţin ulei volatil, compuşi terpenici, ma­terii tanante, acid rosmarinic.

Rosmarin - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca analgezic, antireumatic, nevralgii etc.

Extern se foloseşte ca vulnerar, pentru creşterea părului etc.

Administrare:

1. Infuzie: se toarnă peste 2 g pulbere de frunze, o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă acoperit 10—15 minute apoi se strecoară. Se bea 1—2 ceşti pe zi în boli de stomac, de intes­tine, tuse, anemie. O infuzie mai concentrată, dintr-o linguriţă la o ceaşcă de apă, se foloseşte în stări de covalescenţă, dispepsii, surmenaj psihic şi intelectual.
2. Ceai: se face un amestec de rosmarin, ienupăr şi leuştean din care se fierbe o linguriţă la o ceaşcă de apă în clocot. Se beau 1—2 ceşti pe zi în ascită, ca diuretic, în boli de rinichi şi inimă.
3. Vin: se pun 3 părţie de frunze în 100 ml vin, se ţine la temperatura ca­merei 3—4 zile după care se strecoară şi se bea cate un păhărel zilnic ca tonic general şi în boli de inimă.
4. Cosmetică: se face o infuzie din in 50 g frunze la o jumătate litru apă, se fac tamponări pentru catifelarea tenului; de asemenea cu această infuzie se spală pe cap pentru comba­terea mătreţii şi stimularea creşterii părului.