RACHITAN (Lythrum sclicaria L.)

Alte denumiri pentru rachitan:

Se cunoaşte şi sub numele de brileancă, gălbejoară, floarea zanei, lemnus.

Descriere aspect rachitan:

Este o plantă ierbacee, frunzele sunt alungit-eliptice, cele inferioare dispuse cate trei într-un verticil, iar cele superioare sunt opuse sau al­terne . Florile roşii-violacee alcătuiesc inflorescenţe dese la extremitatea tulpinii.
Creşte pe marginea bălţilor, în locuri mlăştinoase.

Continut si recoltare rachitan :

De la această plantă se recoltează părţile aeriene (Herba Sxlicttriae) care se culeg în timpul în­floririi (iunie—septembrie).
Conţin heterozide, flavonozide, tanin, fitoncide, ulei eteric etc.

Rachitan - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează intern ca antidizenteric, antidiareic, în gastroenterite, antihemoragic, antiseptic extern, cicatrizant, în ulcer varicos etc.

Administrare:

1. Infuzie: peste o linguriţă de pulbere de plantă se toarnă o ceaşcă de apă clocotită. Se lasă 10—15 minute; se beau 3 ceşti pe zi ca antidiareic, antidi­zenteric. O infuzie mai concentrată obţinută din 2 linguriţe, preparată ca mai sus, se folo­seşte extern în comprese, băi ale rănilor, ale ulcerelor varicoase, eczeme, dermatoze, urticarie.
2. Decoct: se fierbe 20 g plantă în o jumătate litru de apă; se foloseşte pentru spălarea ulcerelor varicoase, prurit vulvar şi vaginite acute.
3. Pulbere:  1—4 g se ia ca antidiareic.