medicamente- plante.ro

PIRUL (Agropyron reperts [L.] Beauv.)

 

Alte denumiri pentru pir:

Se cunoaşte şi sub numele de chir, graul ma­ţei, iarba cainelui,pir gros, răgălie etc.

 

Descriere aspect pir:

Este o plantă ierbacee cu un rizom tarator, ramificat noduros şi de culoare galben-pai. El dă naştere la numeroşi stoloni de pe care se formează rădăcini adventive şi tulpini aeriene. Acestea au înălţimea de 60—150 cm şi sunt împărţite în noduri şi internoduri. Frun­zele au o formă liniară, sunt dispuse altern şi au faţa superioară aspră. Florile de culoare verde, sunt mărunte şi dispuse în spicuri, grupate pe două randuri. Plantat este des intalnita pe marginea drumurilor, dar şi pe araturi, în livezi, pe coline nisipoase etc.

 

Continut si recoltare pir:

De la această plantă se recoltează rizomii şi stolonii subpămanteni (Rhizoma Graminis) care se culeg primăvara şi toamna în timpul ara­tului.
Aceştia conţin polizaharide (triticina), inulina, mucilagii, inosită, manită, apoi săruri de potasiu, vitamina A şi B, gluco-vanilină etc.

 

Pir - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca diuretic, depurativ, antidiabetic (bazat pe prezenţa inulinei şi a proprietăţilor stimulente pe care le are) în boli hepatice, boli ale căilor urinare, inflamaţii, ale uretrei etc.

 

Administrare:

  1. Pulbere: se ia zilnic cate 1 g (un varf de cuţit) înainte de mancare în boli de ficat şi vezică, icter, boli ale aparatului urinar.
    2. Decoct: se fierbe 5 g (o linguriţă) de rizom mărunţit la o ceaşcă de apă. Se bea călduţ şi îndulcit ca diuretic, sudorific.
  2. Decoct: se face un decoct din 15 g plantă la 600 ml apă (adică o lingură la 2 ceşti cu apă). Se dă un clocot (un minut) cu o cantitate mică de apă. Aceasta se aruncă deoarece este foarte amară. Se pune apoi la fiert rădăcina zdrobită şi se lasă să fiarbă pană scade la 500 ml. Se ia de pe foc, se lasă să se aşeze şi apoi se filtreaza. Se îndulceşte şi se bea portionat în cursul unei zile în boli de rinichi şi vezică, în boli venerice, boli de ficat etc.
  3. Ceai: se face un amestec din cate două părţi de pir, cimbrişor, podbeal şi sovarf şi cate o parte nalbă mare (Althaea) şi nalbă de pădure (Malva). Din aceasta se pun 1—2 linguriţe la o ceaşcă de apă şi se fierbe timp de 5—10 minute (înainte de a o pune la fiert se lasă ames­tecul în apă rece să stea 10—15 minute şi abia după aceea se pune la fiert). Se îndulceşte şi se beau 1—2 ceşti pe zi ca depurativ diuretic, boli de ficat.
  4. Ceai: se face un amestec din părţi egale de pir, frunze de vasc şi flori de păducel. Se pune o linguriţă într-o cană de apă, se lasă 5—10 minute apoi se pune să dea un clocot. Se bea cate 1—2 linguriţe de trei ori pe zi înainte de a manca. Este un bun hipotensiv şi antidiabetic.
  5. Macerat: se plămădeşte 5—10 g (o linguriţă pană la o lingură) de rădăcină mărunţită într-un sfert de litru (o cană) de alcool bun. Se lasă la temperatura bucătăriei timp de 7—10 zile scuturand în fiecare zi de 2—3 ori. Se bea cate o linguriţă înainte de a manca. Este un bun diuretic, în combaterea ascitelor şi a bolilor de rinichi şi vezică tirinară.