medicamente- plante.ro

PARUL PORCULUI (Equisetum arvense L.)

 

Alte denumiri pentru parul porcului:

Parul porcului este cunoscut si sub numele de barba sasului, barba ursului, coada calului, bradisor, nodatica

 

Descriere aspect parul porcului:

Parul porcului este o plantă ierbacee care rasare primavara timpuriu, avand în pămant un rizom lung. Din acesta cresc rădăcini firoase şi două feluri de tulpini: tulpini fertile si tulpini sterile. Tulpinile fertile de parul porcului apar in martie, mai iar cele sterile in iulie - septembrie.
Tulpinile fertile poar­tă în varf cate un fel de spic în care se află sporangii cu spori. Ele sunt neramificate. Tul­pinile nefertile sunt ramificate dand forma de braduti.

Planta este foarte răspandită în terenuri nisipoase, terasamente, liziere, pe campii şi povarnisuri.

 

Continut si recoltare parul porcului:

De la această plantă se recoltează tulpinile sterile, care se culeg în timpul verii. Conţin acid salicilic, saponozide specifice, acid equisetinic, flavonozide, substanţe amare, enzime (tiaminază) etc.

 

Parul porcului - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca diuretic, în metroragii, antihemoragic, amenoree, hiperaciditate stomacala, in nefrite, boli vezicale, osteoporoza, pietre la rinichi,eruptii cutanate etc.
Extern se foloseste ca vindecator in ulcere varicoase, bube, hemostatic.

Prezenţa unei enzime, ce distruge vitamina B1, face ca planta să aiba la unele persoane simptome de intoxicaţie manifestate prin scăderea reflexelor, ameţeală, iritaţie, tresărire a muşchilor feţei,  etc.
Se intervine în acest caz prin administrare de drojdie de bere care este bogată în vitamine din complexul B.

 

Administrare:

  1. Pulbere: se aplică pe răni, ulcer varicos, bube etc.
  2. Tinctura de parul-porcului este un remediu recunoscut pentru combaterea impotriva transpiratiei picioarele.
  3. Pulbere: cate 4-5 g (cate o linguriţă) fracţionată în 4—5 doze pe zi (cate un varf de cuţit odată). Are acţiune hemostatică pentru metroragii şi alte hemoragii interne.
  4. Suc proaspăt stors din plantă, se aplică pe ulcer varicos, pe bube, pe răni şi exeme. Are acţiune vindecătoare.
  5. Infuzie : peste o linguriţă de pulbere de plantă se toarnă o ceaşcă de apă caldă (în clocot). Se lasă să se răcească şi se bea mai multe ceşti pe zi în boli de rinichi şi vezică urinară, ca diuretic, antidiareic, hiperaciditate stomacală etc.
  6. Ceai: se face un amestec din părţi egale de coada calului, juniper şi pelin. Se fierbe cate o lingură din acest amestec într-o ceaşcă de apă. Se bea în caz de nisip la rinichi.
  7. Decoct: se fierbe timp de 20 de minute 2—3 linguriţe de plantă într-o ceaşcă de apă. Se lasă să se răcească şi se strecoară. Se bea cald dacă se urmăreşte acţiunea diuretică sau se bea rece (cate o linguriţă la interval de 5—10 minute) dacă se urmăreşte acţiunea hemostatică.
  8. Infuzie: se face o infuzie din o linguriţă de pulbere de plantă la o jumătate de litru de apă. Se beau 1—2 ceşti pe zi ca antihe­moragic, vomitări cu sange, boli cardiace, boli hepatice şi renale, diuretic şi mineralizant.
  9. Băi: se face un decoct concentrat de parul porcului care se toarnă în vasul în care se face baia. Vindecă transpiraţia abundentă a picioarelor.
  10. Cenuşa: se obţine prin arderea acestei plante; se poate folosi la lustruirea obiectelor din lemn sau metal.