PĂPÂLĂUL (Physalis alkekengi L.)

Alte denumiri pentru papalau:

Se numeşte şi motul popii, beşică, beşicuţă, cireaşă ovreiului, dălac etc.   

Descriere aspect papalau:

Este o plantă ierbacee înaltă în jur de o jumătate de metru şi bogat ramificată. Frunzele dispuse cate două au formă ovală şi sunt lung peţiolate. Florile de culoare albă-gălbuie sunt dispuse la subţioara frunzelor şi sunt aplecate în jos.
Fructul este o boabă de culoare roşie, de mărimea unei cireşe şi este învelit într-o formaţiune membranoasă ca un lampion, rezultată din transformarea învelişului floral. Are o culoare portocalie. Planta creşte prin tufişuri de pădure, prin zăvoaie, pe langă garduri şi drumuri, dar se şi cultivă.

Continut si recoltare papalau:

 Se recoltează fructele (FructusAlkekengi) şi în unele cazuri şi frunzele. Conţine substanţe amare, mucilagii, acid citric, fisalină etc.

Papalau - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca diuretic, purgativ, antireumatic, în afecţiuni hepato-biliare, dureri de dinţi şi de urechi, furunculoză etc.

Administrare:  

1. Decoct: se fierb părţi aeriene ale plantei şi fiertura strecurată se foloseşte pentru spălare în erupţii tegumentare si eczeme.
2. Decoct din boabe: se fierb 30 g (3 linguri) de boabe timp de 5 minute într-un litru de apă. Se bea ca diuretic, în litiază re­nală şi biliară, în reumatism etc.
3. Infuzie: peste 5 g (o lin­guriţă) de boabe se toarnă o ceaşcă de apă în clocot. După ce se strecoară se foloseşte pen­tru badijonare în furunculoză.
4. Must: se face un must din părţi egale de struguri şi fructe de păpălău. După ce a fermentat se trage în sticle şi se bea cate un păhărel dimineaţa. Este diuretic, laxativ şi febrifug. Combate colicile.
5. Fructe de păpălău plă­mădite în vin se folosesc în ascită.