MAGHERANUL (Origanum majorana L.)

Alte denumiri pentru magheran:

Se cunoaşte şi sub numele de iederă, măderan, maioran, medorean, pupi.

Descriere aspect magheran:

Este o plantă ierbacee, plăcut mirositoare. Frunzele ei sunt scurt peţiolate, oval rotunde şi au suprafaţa acoperită cu peri albi pasloşi. Florile sunt mici şi unite în inflo­rescenţe axilare în partea superioară a tul­pinii. Au o culoare roşiatică (rar albă). Este o plantă frecvent cultivată prin grădinile de la ţară ca planta ornamentală, dar se cultivă şi ca plantă aromatică, avand numeroase între­buinţări culinare şi cosmetice.

Continut si recoltare magheran:

De la această plantă se recoltează părţile aeriene (Herba Majoranae) care se culeg în timpul înfloririi (iulie-august). Conţin ulei volatil, tanin, prin­cipii amare, sitosterine, vitamine etc.

Magheran - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca sedativ (în caz de insom­nii), tonic stomahic, carminativ, antispasmodic, diuretic etc.

A dm ini s t r ar e:

1. Infuzie: peste o linguriţă de plantă uscată se toarnă o ceaşcă de apă clocotită. Se lasă acoperit 15—20 minute apoi se strecoară. Se beau 2—3 cea­iuri pe zi ca liniştitor, uşor somnifer, crampe stomacale şi intestinale. Se foloseşte infuzia 5% din care se ia cate o lingură din timp în timp. Combate migrenele, insomnia, este un stimulent general, măreşte peristaltismul in­testinal etc.
2. Decoct: se pune peste 1 —3 linguriţe de plantă uscată o ceaşcă cu apă rece, se lasă 10 minute apoi se fierbe 15 minute. Se strecoară şi se bea 1—2 căni pe zi. Este sedativ, carminativ. Decoctul preparat dintr-un amestec din părţi egale de măgheran, sovarv, fenicul, anason şi chimion prin fierbere o linguriţă într-o ceaş­că de apă timp de 10 minute; se strecoară şi se bea încet. Este un  foarte bun calmant al colicilor intestinale, uşor somnifer.
3. Unguent: se prepară cremă cu măgheran pentru întreţinerea tenului.