LUMINĂRICA PAMANTULUI (Genţiana asclepiadea L.)

Alte denumiri pentru lumanarica pamantului:

Cunoscută şi sub numele de beşicuţă, coada lupului, gălbinare etc.

Descriere aspect lumanarica pamantului:

O plantă ierbacee care are în pămant un rizom de pe care pleacă rădăcinile (ambele de culoare galbenă). Tulpina este simplă, nera­mificată, înaltă în jur de 1 m. Frunzele simple oval-lanceolate sunt dispuse altern. Flo­rile sunt de culoare albastră-azurie, unite cate 1—3 la baza frunzelor superioare. Planta se întalneşte prin pajiştile pădurilor umbroase din zona de deal şi munte, dar mai ales prin tăie­turi de pădure.

Continut si recoltare rizomi lumanarica pamantului:

De la această plantă se folosesc rădăcinile şi rizomii care se culeg la sfarşitul verii —începu­tul toamnei.

Conţin substanţe amare (gentiamarina, gentiopicrina), tanin, enzime etc.

Lumanarica pamantului - proprietati terapeutice:

Se folo­seşte ca tonic amar, stimulent al poftei de mancare, în afecţiuni hepatice (ca şi colagog-coleretic), în astm, ca febrifug etc.

Administrare:

1. Frunzele întregi: se pun pe răni pentru vindecarea lor.
2. Decoct: se face din 10 g (o lingură) de ră­dăcină uscată, într-un litru de apă, se fierbe
   cateva minute, se strecoară şi se bea 1—2 ceşti pe zi ca tonic stomahic, colagog şi coleretic etc.
3. Pulberea obţinută din rădăcină: se poate lua cate un varf de cuţit înainte de mancare pentru a mări apetitul. Pentru că are un gust amar, să se poată lua mai uşor, se taie o prună în două, se scoate samburele şi în locul lui se pune pulberea de rădăcină.
4. Vin tonic: se pune la macerat 30 g (2—3 linguri) de rădăcină în 60 ml (un pahar de vin) de alcool. Se lasă 24 ore, după care se toarnă peste el 1 litru de vin. Se lasă la macerat 1 săptămană, apoi se strecoară şi se trage în sticle mici. Se ia cate o lingură înainte de mancare. Mă­reşte pofta de mancare, tonic stomahic.