LINARITA (Linaria vulgaris L.)

Alte denumiri pentru linarita:

Se numeşte şi buruiană de in, floarea ielei, gura maţii, in sălbatic, prostovalnic, sculătoare, trăpănag etc.

Descriere aspect linarita:

Este o plantă ierboasă înaltă de 20 — 40 cm cu numeroase frunze liniar-lanceolate, dispuse altern. Florile galbene-aurii privite din faţă seamănă cu un bot de pisică. Planta creşte prin locuri ruderale, pe rambleuri de cale ferată, prin locuri cultivate şi necultivate.

Continut si recoltare linarita:

Se re­coltează părţile aeriene (Herba Linariae) care se culeg în timpul înfloririi (iunie—octombrie). Conţin tanin, glicozide, gume, pectine, fitosterine, acizi organici etc.

Linarita - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează în afecţiuni hepato-biliare, afecţiuni ale căilor urinare, ca antihemoragic, diuretic, purgativ, antihemoroidal, pentru curăţirea pielii, acnee.

Administrare:

1. Decoct: se fierbe o lingură de varfuri în­florite într-un litru de apă timp de 10 minute. Se bea fracţionat în timpul unei zile în caz de erupţii tegumentare, litiază vezicală, ca laxativ, antihelmintic, antihemoroidal etc.
2. Comprese: se fierb 2 linguri de plantă într-o jumătate de litru de lapte. Se fac cu aceasta comprese antihemoroidale, se tamponează cu vată în acnee pe faţă.
3. Alifie: se prepară o alifie din varfuri înflorite, şofran şi gălbenuş de ou amestecate cu untură proaspătă de porc. Se întrebuinţează local pentru hemoroizi.