LEUŞTEANUL (Levisticum officinale Koch.)

Alte denumiri pentru leustean:

Se numeşte şi buruiană de lungoare, buruiana lingoarei, luştreang, păscănaţ.

Descriere aspect leustean:

Este o plantă ierboasă înaltă de peste 1 m, cu miros puternic ca­racteristic, în pămant are un rizom gros de pe care se dezvoltă tulpina aeriană fistuloasă. Frunzele sunt penatsectate de culoare verde-intensă. Ele descresc ca mărime de la bază spre varf. Florile mici, galbene sunt unite în inflorescenţe umbeliforme. Planta se cul­tivă ca plantă alimentară.

Continut si recoltare rizom, fructe si radacini leustean:

Se foloseşte rizomul şi rădăcinile (Radix Levistici) dar şi fructele (Fructus Levistici) sau chiar părţile aeriene (Herba Levistici). Conţine zaharuri, ulei volatil, amidon, derivaţi cumarinici, rutozidă, acizi organici etc.

Leustean - proprietati terapeutice:

Se foloseşte ca plantă diuretică, hipotensivă, în dureri de stomac, indigestii, tuse convulsivă, stimulent al sistemului nervos, expectorant, frecţii antireumatice.

După consum de leuştean se recomandă a nu se expune la soare deoarece pielea devine fotosensibilă şi se produc fotodermatite.

Administrare:

1. Pulbere: se prepară din rădăcina uscată; se ia cate un varf de cuţit înainte de mancare. Este bun în boli cronice de inimă şi isterie.
2. Pulbere de seminţe: se ia tot cate un varf de cuţit care se poate amesteca în mancare. Este un bun stimulent nervos şi cardiac.
3. Infuzie: se pune peste o linguriţă de frunze uscate o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă în repaus 10—15 minute apoi se strecoară şi se bea în tuse (chiar convulsivă), boli de stomac, indigestii, ca diu­retic, hipotensiv etc. O infuzie făcută la fel din seminţe se bea călduţă în colici intes­tinale, gaze intestinale, tuse, ca stimulent nervos şi cardiac.
4. Decod: se fierb 1 — 2 linguriţe de pulbere de rădăcină într-o ceaşcă de apă. Fierberea se face timp de 5—10 minute. Se bea călduţ 1—2 ceşti pe zi în tuse, ca hipotensiv, expectorant.
5. Decod în oţet: se fierbe o linguriţă de pulbere de rădăcină într-o ceaşcă de oţet de vin. Se foloseşte extern pentru frecţii în dureri reu­matice.
6. Ceai: se prepară dintr-un amestec din părţi egale de leuştean, osul iepurelui, lemn dulce şi boabe de ienuper. O linguriţă din acest amestec fiartă cu o ceaşcă de apă şi băut călduţ este un foarte bun diuretic.