medicamente- plante.ro

Plante cu litera J, L

Parazitii intestinali 

 

Parazitii intestinali sunt organisme care traiesc si se hranesc pe seama gazdei lor.

Acesti paraziti intestinali sunt de doua feluri:

- giardia, un organism microscopic, unicelular

- viermii intestinali (helmiti), care ajung pana la 40 cm lungime sunt: oxiurii, tenia si limbricii

 

Cum apar parazitii intestinali?

Parazitii intestinali ajung in corpul gazdei pe diferite cai: in mancarea insuficient prepaparata termic, de pe mainile murdare, prin consumul de fructe si legume nespalate sau consumul de apa infestata (mai ales in cazul giardiei) etc.

Respectarea unor reguli prestabilite si recomandate de medici limiteaza raspandirea viermilor intestinali si a giardiei.

Spalati-va legumele si fructele, consumati apa doar din surse sigure, spalati-va pe maini si sub unghii cu apa si sapun din abundenta, folositi tratamente pentru exterminarea acestor paraziti.

Cei mai expusi infestarii cu paraziti intestinali sunt copiii. Prezenta acestora in colectivitati (gadinite, crese etc) face ca riscul sa fie crescut, mai ales ca micutii nu respecta intotdeauna regulile de igiena.

Parintii trebuie sa fie foarte vigilenti si sa se prezinte cu copilul la doctor pentru efectuarea analizelor si administrarea tratamentului adecvat.

 

Despre limbrici, giardia, tenie, oxiuri

 

Limbrici:

Limbricii sunt viermi intestinali care pot creste pana la 35 de cm lungime.

Infestarea se face prin inghitirea de oua, lipite de fructe sau legume nespalate. Odata ajunse in intestin, din ouale de limbrici ies larvele. Acestea la randul lor ajung in plamani unde se dezvolta pana la maturitate, pasul urmator fiind ajungerea acesora in trahee de unde sunt inghitite ajungand astfel, inca o data, in intestine sub forma de mici limbrici adulti. Ouale acestei noi generatii de limbrici sunt eliminate odata cu scaunul si astfel ciclul reincepe.

 

Simptome infestare cu limbrici

Persoanele infestate cu limbrici prezinta tulburari digestive, lipsa poftei de mancare, balonare, oboseala generalizata, anemie, varsaturi, crampe.

Infestarea cu limbrici poate duce la situatii extrem de periculoase atunci cand se foarmeaza ghemuri de limbrici in intestine sau cand acesti paraziti patrund pe caile biliare.

 

Tenia (panglica):

Tenia este un vierme lat, cu un corp format din fragmente (proglote). Tenia traieste in intestinul oamenilor, atingand lungimi de cativa metri. Infestarea cu acest parazit se face prin consumul de carne impropriu preparata, pe care se gasesc chisturi larvare. Odate ajunse in intestin, micile tenii se fixeaza cu niste ventuze de peretele intestinului si  cresc pana la stadiul de adulti, atingand lumgimi de chiar 10 m. Acesti adulti produc oua care sunt eliminate in mediaul exterior prin scaun. Aceste oua de tenie infesteaza la randul lor bovinele si astfel ciclul este repornit.

Simptome infestare cu tenia

Infestarea cu tenie poate sa fie asimptomatica, totusi in unele cazuri se semnaleaza dureri abdominale, lipsa poftei de mancare oboseala.

 

Oxiuri:

Oxiurii sunt mici viermi cilindrici care traiesc in intestinul subtire al gazdei lor. In momentul in care oxiurile ajung la maturitate, acestea ies in exterior prin orificiul anal provocand mancarimi si iritatii insuportabile in respectiva zona. Copiii sunt cele mai frecvente victime ale oxiurilor. Din aceasta cauza, micutii trebuie supravegheati pentru a se spala foarte bine pe maini dupa fiecare scaun si inainte de masa.

 

Giardia:

Giardia este un parazit microscopic care se gaseste in apa contaminata. Odata inghitite chisturile cu giardia, microorganismele se dezvolta, se multiplica si provoaca imbolnavirea. Noile chisturi sunt eliminate prin fecale.

Simptome infestare cu giardia:

Infestarea cu parazitul giardia se manifesta prin: pierdere in greutate, diaree, crampe etc.

Un organism sanatos reuseste de cele mai multe ori sa lupte singur cu aceast parazit si in aproximativ o luna il neutralizeaza. In cazul unui organism cu sistem imunitar slabit, acesta trebuie asistat prin medicamentatie pentru a extermina in totalitate geardia.

 

 

 

 

LUMINĂRICA PAMANTULUI (Genţiana asclepiadea L.)

 

Alte denumiri pentru lumanarica pamantului:


Cunoscută şi sub numele de beşicuţă, coada lupului, gălbinare etc.

Descriere aspect lumanarica pamantului:

O plantă ierbacee care are în pămant un rizom de pe care pleacă rădăcinile (ambele de culoare galbenă). Tulpina este simplă, nera­mificată, înaltă în jur de 1 m. Frunzele simple oval-lanceolate sunt dispuse altern. Flo­rile sunt de culoare albastră-azurie, unite cate 1—3 la baza frunzelor superioare. Planta se întalneşte prin pajiştile pădurilor umbroase din zona de deal şi munte, dar mai ales prin tăie­turi de pădure.

Continut si recoltare rizomi lumanarica pamantului:

De la această plantă se folosesc rădăcinile şi rizomii care se culeg la sfarşitul verii —începu­tul toamnei.

Conţin substanţe amare (gentiamarina, gentiopicrina), tanin, enzime etc.

Lumanarica pamantului - proprietati terapeutice:

Se folo­seşte ca tonic amar, stimulent al poftei de mancare, în afecţiuni hepatice (ca şi colagog-coleretic), în astm, ca febrifug etc.

Administrare:

  1. Frunzele întregi: se pun pe răni pentru vindecarea lor.
  2. Decoct: se face din 10 g (o lingură) de ră­dăcină uscată, într-un litru de apă, se fierbe
    cateva minute, se strecoară şi se bea 1—2 ceşti pe zi ca tonic stomahic, colagog şi coleretic etc.
  3. Pulberea obţinută din rădăcină: se poate lua cate un varf de cuţit înainte de mancare pentru a mări apetitul. Pentru că are un gust amar, să se poată lua mai uşor, se taie o prună în două, se scoate samburele şi în locul lui se pune pulberea de rădăcină.
  4. Vin tonic: se pune la macerat 30 g (2—3 linguri) de rădăcină în 60 ml (un pahar de vin) de alcool. Se lasă 24 ore, după care se toarnă peste el 1 litru de vin. Se lasă la macerat 1 săptămană, apoi se strecoară şi se trage în sticle mici. Se ia cate o lingură înainte de mancare. Mă­reşte pofta de mancare, tonic stomahic.
 

LUMANARICA (Verbascum phlomoides L.)

 

Alte denumiri pentru lumanarica:

Se numeşte şi lumanărică, coada boului, coada lupului, coada mielului, corovaţie, lipan, corobaţică etc.

Descriere aspect lumanarica:


O plantă ierboasă viguroasă ce ajunge pană la 2 m înălţime. Frunzele eliptice sunt dispuse altern iar florile galbene-aurii alcătuiesc o inflorescenţă ca un ciorchine alungit. Intreaga plantă este acoperită cu peri pasloşi de culoare albă-cenuşie. Creşte pe terenuri uscate, pietroase, necultivate precum şi prin pajişti şi păşuni.

Recoltare, continut si proprietati flori coada vacii:

Se recoltează florile (Flores Verbasci) în timpul înfloririi (iulie—august).
Acestea conţin saponozide, mucilagii etc. şi se întrebuinţează ca emoliente, expectorante, diaforetice, bronşite, în astm, la spălat pe cap pentru creşterea părului etc.

Preparatele din această plantă trebuie bine filtrate, prin panză deasă, pentru a opri trecerea perilor care pot să dea fenomene de iritaţie în gat şi pe faringe.

Administrare:

  1. Infuzie:  peste o linguriţă de flori se toarnă o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă acoperit 10 minute apoi se stre­coară şi se beau 2 ceşti pe zi ca emolient, expectorant, în tuse, bronşită, răguşeală, boli ale vezicii urinare etc.
  2. Ceai:  se prepară un amestec din părţi egale de flori de coada vacii, flori de soc, frunze de lemnul domnului. Din acesta se pune o linguriţă într-o ceaşcă de apă în clcot. Se beau 2—3 ceaiuri pe zi pentru combaterea tusei, astmului, durerilor de piept etc.
  3. Cataplasma : se fierb frunze de coada vacii în lapte şi se aplică pe hemoroizi.
  4. Decoct: se fierb 2 linguriţe de rădă­cină de coada vacii (lumanarica) într-o ceaşcă de apă şi se spală pe cap pentru creşterea părului şi oprirea căderii lui.
 

Lipicioasa (Galium aparine L.)

 

Alte denumiri pentru lipicioasa:


Este cunoscută şi sub numele de crinii babei, asprişoară, lipici, turita, scai mărunt etc.

Descriere aspect lipicioasa:


Este o plantă ierboasă cu tulpina de 125 cm, de formă patrunghiulară şi acoperită cu peri rigizi, ceea ce face să se agate de haine. Frunzele liniar lanceolate sunt dispuse cîte 6—8 în verticile. Florile de culoare albă sunt dispuse în inflorescenţe cimoase. Planta creşte pe langă garduri, prin tufişuri, la marginea pădurilor.

Continut si recoltare lipicioasa:

De la această plantă se recoltează părţile aeriene (Hcrba Galii) în perioada de înflorire. Drogul conţine tanin (un galotanin), acid citric, asperulozid, substanţe flavonice etc.

Lipicioasa - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca diuretic, în afecţiuni ale căilor urinare, în afecţiuni cutanate, arterioscleroză, pentru combaterea obezităţii, ca sudorific.

Administrare:

  1. Infuzie: se tratează 5 g (o linguriţă) de plantă cu o ceaşcă de apă clocotită. Se lasă în repaus 10 minute apoi se filtrează şi se bea încet, călduţ. Este eficace în afecţiuni renale.
  2. Decoct : se face un decoct din tulpinile florifere utilizat sub formă de gargară pentru dureri în gat.
 

LINARITA (Linaria vulgaris L.)

 

Alte denumiri pentru linarita:

Se numeşte şi buruiană de in, floarea ielei, gura maţii, in sălbatic, prostovalnic, sculătoare, trăpănag etc.

Descriere aspect linarita:


Este o plantă ierboasă înaltă de 20 — 40 cm cu numeroase frunze liniar-lanceolate, dispuse altern. Florile galbene-aurii privite din faţă seamănă cu un bot de pisică. Planta creşte prin locuri ruderale, pe rambleuri de cale ferată, prin locuri cultivate şi necultivate.

Continut si recoltare linarita:

Se re­coltează părţile aeriene (Herba Linariae) care se culeg în timpul înfloririi (iunie—octombrie). Conţin tanin, glicozide, gume, pectine, fitosterine, acizi organici etc.

Linarita - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează în afecţiuni hepato-biliare, afecţiuni ale căilor urinare, ca antihemoragic, diuretic, purgativ, antihemoroidal, pentru curăţirea pielii, acnee.

Administrare:

  1. Decoct: se fierbe o lingură de varfuri în­florite într-un litru de apă timp de 10 minute. Se bea fracţionat în timpul unei zile în caz de erupţii tegumentare, litiază vezicală, ca laxativ, antihelmintic, antihemoroidal etc.
  2. Comprese: se fierb 2 linguri de plantă într-o jumătate de litru de lapte. Se fac cu aceasta comprese antihemoroidale, se tamponează cu vată în acnee pe faţă.
  3. Alifie: se prepară o alifie din varfuri înflorite, şofran şi gălbenuş de ou amestecate cu untură proaspătă de porc. Se întrebuinţează local pentru hemoroizi.
 
Pagina 1 din 4