IARBA ROŞIE (Polygonum persicaria L.)

Alte denumiri pentru iarba rosie:

Se cunoaşte sub numele de ardeiaş, ardeiul broaştei, iarbă iute, iarba purecilor, puricarniţă, răchiţică etc.

Descriere aspect iarba rosie:

Este o plantă anuală a cărei tulpină ajunge la 1 m, se ramifi­că începand de la bază şi este împărţită în noduri şi internoduri. Frunzele de formă lanceolată se termină cu peţioluri scurte care se insera la nivelul nodurilor unde prezintă o ocree membranoasă. Florile roşii-roze sunt unite în inflorescenţe în formă de spic oblong-cilindric.
Planta se poate confunda cu piperul de baltă (Polygonum hydropiper) cu care aceleaşi întrebuinţări.
Creşte prin locuri mlăştinoase, pe marginea raurilor, a lacurilor, a paraielor din zona alpină şi pană la zona dealurilor.
Se recoltează planta întreagă (Herba Persicariae) care se culege în tim­pul înfloririi.

Iarba rosie - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca astringent, antihemoragic, vulnerar, diuretic, antiscorbutic, pentru curăţirea rănilor şi evitarea gangrenării lor etc.

Administrare:

1. Pulbere: se pudrează cu aceasta rănile pentru a grăbi vindecarea lor şi a evita infecţiile. Planta pusă în pantofi împiedică  transpiraţia  picioarelor.  La ţară se  aplică pe rănile vitelor pentru a îm­piedica infecţiile  şi a nu face viermi.
   2. Infuzie : peste 2 linguriţe de plantă mărunţită se toarnă o ceaşcă de apă clocotită, se lasă în repaus 10—15 minute, se bea încet şi în mai multe re­prize. Este un bun diuretic. Cu o infuzie mai concentrată făcută din 1—2 linguri de plantă la o ceaşcă de apă se fac spălaturi vaginale în metroragii.