CUCURBEŢICA (Aristolochia clematitis L.)

Alte denumiri pentru cucurbetica:
Cucurbeţea, floarea lupului, mărul lupului etc.

Descriere aspect cucurbetica:
O plantă ierbacee de 30—100 cm cu rizom în pămant şi o tulpină aeriană de culoare galben-verzuie, împărţită în noduri şi internoduri. Frunzele au aspect pielos cu vîrful rotunjit, iar florile galbene sunt umflate la bază. Intreaga plantă degaja un miros carac­teristic, neplăcut. Creşte pe terenuri nisipoase, prin vii, rambleuri de cale ferată, locuri cultivate sau nu.

Continut cucurbetica:

Se foloseşte întreaga plantă (Herba Aristolochiae) culeasă în timpul înfloririi (mai—iunie). Ea conţine ulei eteric, acizi specifici (aristolohic etc), sitosterine, derivaţi flavoniei etc.

Cucurbetica -  proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca pur­gativ drastic, stimulent al fagocitozei, în ulceraţii externe, muşcături de şarpe, eczeme, răni, paraziţi capilari etc.

Planta este toxică, toxicitatea manifestandu-se prin scăderea poftei de mancare, constipaţie, inflamaţii ale rinichilor etc. Se intervine cu spălaturi stomacale şi administrare de cărbune activ.

Administrare:

1. Frunze crude: se aplică pe răni pentru vindecare.
2. Decoct: se fierb 20 g (2 linguri) de plantă într-un litru de apă. Se lasă să se răcească şi se foloseşte extern pentru spălarea rănilor, a ulceraţiilor, a tăieturilor, la paraziţi capilari şi paraziţi ai plantelor (se spală frunzele plantelor cu o bucată de vată muiată în acest decoct). Decoctul se poate face şi din 15 g de rădăcină la un litru de apă. Are aceleaşi întrebuinţări.