Cretusca

Alte denumiri pentru cretusca:

Este cunoscută şi sub numele de anglică, barba caprei, caprifoaie, pepeneaua, sanzaiană voini­cească,  taulă  etc.

Descriere aspect cretusca:
Creţuşca este o plantă ierbacee cu tulpina dreaptă, de culoare roşie, înaltă pană la un metru Frunzele sunt întrerupt penate cu 5—9 perechi de foliole ovate sau oblongi, întregi, lobate sau inegal dinţate; au faţa inferioară argintie-păroasă.
Florile sunt albe, pu­ternic mirositoare, unite în inflorescenţe corimbiforme. Planta în­floreşte în lunile iunie şi iulie.
Se află frecvent prin faneţele umede mai ales în zona montană, dar o întalnim şi pe marginea paraielor, în luminişuri de pădure etc.

Recoltare cretusca:

De la această plantă se recoltează varfurile înflorite (Herba Ulmariae) culese în timpul înfloririi, precum şi rădăcinile culese toamna.

Continut cretusca:

Ca principii active creţuşca conţine: hesperină, gaulterozidă, ulei volatil, flavonozide, tanin, vanilină, heliotropină etc.

Cretusca -  proprietati terapeutice:

Are numeroase întrebuinţări în medicina empirică: diuretic, în reu­matism, antipiretic, antinevralgic, tonic general.

Administrare:

1. Infuzie : se pune 1—2 g plantă în 100 ml apă clocotită, se lasă în repaus 5—10 minute, apoi se bea cam o jumătate de litru din această infuzie în cursul unei zile. Combate ascita, leucoree, erupţiile tegumentare, febra, nevral­giile, ciclul abundent, reumatismul, antihemoroidal.
2. Decoct: se fierbe 20—60 g (o nună) rădăcină într-un litru de apă. Se bea dimineaţa şi seara cate o ceaşcă. Este antidiareic şi vulnerar.