CIMBRUL (Thymus vulgaris L.)

Alte denumiri pentru cimbru:

Se cunoaşte sub numele de cimbru adevărat, cimbru de grădină, lămaioară, lămaiţă, iarba cucului, iarbă de lămaioară etc.

Descriere aspect cimbru:

Este o plantă semilemnoasă, care se prezintă ca o tufă globoidă, cu partea bazală lemnoa­să, iar parta superioară ierboasă.
Frunzele sunt mici, liniare şi cu marginea puţin ră­sucită.
Florile sunt mici, de culoare roz-violetă, unite în inflorescenţe spiciforme, situate la baza frunzelor din zona de varf a ramurilor.
Intreaga plantă are un miros aromat, caraceristic. Este o plantă cultivată pentru nevoi culinare.
Se întrebuinţează părţile aeriene (Herba Thymi) care se culeg înainte de completa înflorire.

Continut cimbru:

Conţine ulei volatil bogat în timol, tanin, substanţe flavonice, principii amare etc.

Cimbru -  proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează în tuse convulsivă, anorexie, astm, as­tenie, dispepsie, enterocolită, ca antiseptic, dezodorizant, antihelmintic,  colagogcoleretic.

Administrare:

1. In­fuzie: 1—2% sau o linguriţă de pulbere la o cană de apă în clocot, se lasă acoperit 10—15 minute; se bea o cană pe zi prin înghiţituri rare. Este bun în tusea convulsivă, lipsă de poftă de mancare, dispepsie, en­terocolită.Nu se supradozează deoarece poate produce iritaţii gastrointestinale şi nervoase, chiar o stare depresivă.
2. Baie: se pun 100 g plantă tocată mărunt în 2 1 apă clocotită,  se lasă vasul acoperit  timp de 30 minute, după care se toarnă în cadă cu apa de 37°.  Se stă în baie 15—20 minute; este un bun reconfortant general, stimulează circulaţia periferică.
3. In cosmetică: se prepară o infuzie din 20 g plantă uscată în 500 ml apă fierbinte. Se tamponează tenul gras.