CALINUL (Viburnum opulus L.)

Alte denumiri pentru calin:

Se cunoaşte şi sub numele de călinar, clocoţei, păluşcă etc.

Descriere aspect calin:

Calinul este un arbust care atinge în jur de 5 m înălţime şi are culoarea cojii cenuşie pe lujerii tineri. Frunzele sunt opuse şi formate din 3—5 lobi ascuţiţi.
Florile, de culoare albă, formează inflorescenţe umbeliforme în care florile marginale sunt mai mari şi sunt sterile.
Fructul este o drupă de culoare roşie. Planta creşte prin păduri şi tufişuri din zonaj de şes şi pană la munte.

Continutul scoarta calin:

Se foloseşte scoarţa de la această copac care se recoltează primăvara dedevreme de pe ramurile tinere.

Coaja de calin conţine tanin, rezine, flavonozide, substanţe amare, heretozide etc.

Calin -  proprietati terapeutice:

Se citează întrebuinţarea scoartei de calin în sedativ uterin, hemoragii uterine, ca astringent, ca tonic al sistemului ner­vos, în dismenoree, în pericol de avort, cardiotonic etc.

Consumul fructelor (mai ales de către copii) produce inflama­ţii ale tractului gastro-intestmal. Se intervine prin golirea con­ţinutului stomacal cu vomitive.

Administrare:

1. Ceai: Se pune la fiert o linguriţă de coajă  de călin la o ceaşcă  de apă. După ce a dat un clocot se lasă să se limpezeasca apoi se filtreaza. Se beau 2 ceşti pe zi în afecţiuni uterine, ca sedativ şi cardiotonic.  
2. Extract şi tinctură: se face după prescripţie farmaceutică folosindu-se cate o linguriţă sau două de extract, respectiv 10—20 de picături după nevoie.