medicamente- plante.ro

AFINUL (Vaccinium myrtillus L.)

 

 

Alte denumiri pentru afin:

Se cunoaşte şi sub numele de afin de munte, coacăză, cernusca, asine, afin negru, afenele, afin-negru, cucuze etc . Afinul face parte din familia Ericaceae

 

Descriere aspect afin:

Este un arbust de talie mică, foarte ramificat. Frunzele sunt mici, subţiri şi lipsite de peri, dispuse altern. Florile solitare, ca nişte bobite de culoare roz-verzui sunt grupate cate 1-2 la subtioara frunzei. Fructul este o baca neagră-albăstruie cu gust dulce-acrişor zemos.

Planta creşte în zona montană, in zona subarctica si temperata, atat pe pajisti montane cat si in zone subalpine, pasuni si luminisuri de pădure. Infloreste in intervalul de timp mai-iunie.


 

Recoltare frunze si fructe afin:

De la afin se recoltează frunzele şi fructele coapte (in lunile iulie-august). Frunzele conţin arbutină, tanin, derivaţi flavonici etc. Fructele conţin substanţe colorante, derivaţi antocianici, pectine, zahăr, vitamine (A, B, C), acizi: oxalic, citric, malic etc.

Frunzele se usuca la un loc cu ramurile, în legaturi mici, în loc aerisit, lipsit de umezeala, apoi se separa de ramuri pastrandu-se în pungi de hartie sau în saculete de panza.

Fructele se separa de frunze, dupa cules, prin scufundarea lor într-un vas cu apa, apoi se zvanta la soare si se pun la uscat pe polite aerisite, uscate, lipsite de praf.


 

Afin -  proprietati terapeutice:

Frunzele au acţiune antidiareica, antiseptică a căilor urinare, diuretică etc.

Frunzele de afin au un continut ridicat de flavonoizi, acizi triterpenici, taninuri, neomirtilina. Frunzele de afin mai contin contin: arbutina, hidrochinona si mirtilina. 

Conform cercetatorilor, extractul de fructe de afin poate avea un rol important in prevenirea aterosclerozei datorita inhibarii oxidarii colesterolului.

Infuzia din frunze de afin se obtine prin adaugarea unei linguri de frunze de afin la o ceasca cu apa clocotita. Acest ceai se bea in 2-3 reprize pe parcursul unei zile. 

Afinele au efecte antidiabetice, antitoxice si antiseptice.  Atat fructele cat si frunzele de afin contin un echivalent vegetal al insulinei, numit mirtilina. Din aceasta cauza, afinul are efect hipoglicemiant. 

 

Continutul fructelor de afin:

Fructele de afin au un continut semnificativ de vitamine printre care amintim vitaminele B si C, vitaminele E si PP.

Deasemenea, afinele mai contin diferiti coloranti de natura glicozidica (caroten vegetal, taninuri, pectine), acizi organici si glucide, acizi organici si zaharuri.

Afinele au un efect de regenerare a retinei. De asemenea, cura de afine are efecte benefice in ulcerul gastric pentru ca intareste mucoasa stomacala impotiva actiunii acidului gastric.

Fructele sunt întrebuinţate pentru (dulceaţă, gem, afinată precum şi ca antidiareice, antidizenterice, antitifice, astringente, stomahice, în stimuleaza acuităţii vizuale, faringite, vindecarea rănilor etc.

Fructele prelucrate termic, precum cele din dulceturi, pierd cea mai mare parte din substantele benefice. Afinele ajuta in cazul tulburarilor de circulatie encefalica, la diaree, enterocolita de fermentatie. Au aport benefic in cazul oxiurozei, al diabetului si maladiilor asociate acestei boli, al infectiilor urinare, artritelor, candidozei bucale si digestive, faringitelor, stomatitelor, aftelor, micozelor, eczemelor sau in tratarea ranilor sangerande.

Datorita acestor proprietati curative, afinul este folosit in ameliorarea unor afectiuni cum sunt:  diabetul zaharat , tulburarile circulatorii, cuperoze, eczeme, uretite etc. 

Fructele se pot consuma proaspete, uscate sau congelate, cate 50-100g pe zi, in cure de 2 saptamani pe luna. Tratamentul se va face cu pauze intre serii.

 

Administrare:

  1. Fructele de afin uscate şi măcinate de afin se iau cate 10—30 înainte de mancare sau cate un varf de cuţit din 2 în 2 ore în caz de diaree. De asemenea o linguriţă de fructe uscate se fierb într-o ceaşcă de apă, se lasă să se răcească, se strecoară şi se face gargară în inflamaţii în gură şi gat. Cu acest decoct se mai pot face şi cataplasme în eczeme, răni hemoragice.
  2. Decoct afin: se pune într-o ceaşcă de apă să fiarbă atatea frunze cat se pot lua cu patru degete, se strecoară şi se bea cate o înghiţitură ca antivomitiv, în tuse şi diabet. In diabet se face un amestec de 30 g fructe uscate de afine cu 40 g frunze de mure de pădure, tot cu atata frunze de urzică coji de fasole şi caprifoi. Din acest amestec se pune o lingură într-o ceaşcă de apă şi se lasă la rece 8 ore după care se fierbe pană dă un clocot. Se bea o ceaşcă cu o jumătate de oră înainte de mancare.
  3. Tinctura afin: se prepară dintr-o parte de afine zdrobite peste care se toarnă 5 părţi alcool diluat. Se lasă 10—14 zile agitandu-se zilnic apoi se trage în sticle mici. Este foarte bun în diaree, dizenterie.Tratamente periodice cu preparate de afine îmbunătăţesc acuitatea vizuală a aviatorilor si conducătorilor auto.
  4. Infuzie afin: Din infuzia preparata dintr-o lingura de frunze de afin la o cana cu apa se beau 2 cani pe zi timp de 10 zile. 
  5. Ceaiul din frunze si afine are efect de rehidratare. Frunzele si fructele afinului au ajuta digestia si amelioreaza diareea si inflamatiile.
  6. Afectiunile gurii sunt influentate in bine prin gargara cu decoct de frunze de afin.

    Afinul mai este indicat in infectia urinara, ca antiseptic minor si diuretic, in reumatism, in guta, in colita de fermentatie.

  7. Extractul apos afin: se prepara la rece prin macerarea a doua linguri de frunze in 250 ml apa, timp de 6 ore, se bea in cantitate de 2 cani pe zi. Pulberea din fructe uscate se ia cate jumatate de lingurita, in putina apa, de 3 ori pe zi.