Remedii naturiste

Fragute

FRAGUŢE (Fragaria vesca L.)

Alte denumiri pentru fragute:  fragi de camp, potniţe, vărăguţe etc.

Descriere aspect fragute:

Este o plantă mică ierboasă cu frunze trifoliate dinţate şi pe dos argintii. Ele formează rozete de frunze în lungul unor tulpini taratoare (stolonii). Tulpina aeriană este purtătoare de flori şi este înaltă de 10—20 cm avand varful ramificat. 

Florile sunt albe. Fructul este cărnos, foarte aromat şi de culoare roşie.
Planta creşte prin păduri, poieni, din zonele de deal şi pană la munte.

Recoltare frunze si fructe fragute:

De la această plantă se recoltează frunzele (Folium Fragariae) şi fructele (Fructus Fragariat). Se culeg numai frunzele tinere, cele bătrane fiind amare.

  Continut frunze si fructe fragute:

Frunzele conţin tanin, urme de ulei volatil, săruri minerale, vitamina C   etc.
Fructele conţin zahăr, mucilagii, acid salicilic, antocianidine .

Fragute - proprietati terapeutice:

Sa citează numeroase întrebuinţări ale acestei plan­te în afecţiuni renale, anemie, calculoză renală, erupţii cuta­nate, depurativ, antidiareic .

  A dministrare :

1.  1 —2 g (o linguriţă) de frunze se pun în 100 ml apă clocotită, se lasă 5—10 minute, se strec­oară şi se bea călduţ 2 ceşti pe zi în litiaza renală , erupţii
   cutanate, ca diuretic .
2. Decoct: se fierbe 10 g plantă în 100 ml apă; se aplică local în caz de flebite . Este anticoagulant şi combate emboliile .
3. Tinctură: 4—6% în alcool.
4. Fructele conţinand levuloză ca zahăr pot fi consumate de diabetici.
   O cură de fructe proas­pete ameliorează durerile reu­matice .

La unele persoane atat fragutele cat şi capşunele produc reacţii alergice .

Coada soricelului

Coada soricelului (Achillea millefolium L.)

Descriere aspect coada soricelului:

Coada soricelului se mai numeşte bradatel, alunei, brădăţel, coada şoricelului, iarba oilor , ciuresica, iarba-oilor, sorocina etc.

Descriere aspect coada soricelului :

Coada soricelului este o plantă ierboasă cu tulpina neramificată. Frunzele sunt mici şi de două ori penat-sectate. Florile de coada-soricelului sunt mărunte de culoare albă,uneori trandafirii, unite în inflorescenţe caracteristice la varful tulpinii au un miros specific.
Coada soricelului infloreşte pe perioada verii.
Este întalnită frecvent pe marginea drumurilor, în pajişti, la margine de pădure, de la campie pană în zona subalpină.

Recoltare coada soricelului :

De la această plantă se re­coltează atat părţile aeriene sau numai florile. Este indicat ca florile de coade-soricelului sa fie culese in plin soare pentru ca in acel moment concentratia de uleiuri volatile este maxima.
Uleiul volatil este bogat în azulene, impreuna cu pinen, borneol, esteri ai acidului izovalerianic, un glicoalcaloid (achileina), substanţe cu acţiune antibiotică etc.

Coada soricelului -  proprietati terapeutice:

Coada-soricelului are foarte multe în­trebuinţări atat în medicina em­pirică cat şi în cea ştiinţifică. Medicina traditionala retine imensele beneficii aduse de coada-soricelui in bolile femeilor.
Coada-soricelului este un bun tonic stomahic, combate afecţiunile digestive, renale şi nervoase, hemoragiile, este uşor laxativ, anticonvulsiv, colagog, hipotensiv, anti­septic, vindecă rănile, impotriva balonarilor si hemoroizilor  etc.

Administrare:

1. Infuzie: 2 g de plantă se pun într-o cană peste care se toarnă o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă în re­paus 5—10 minute. Se bea călduţ o ceaşcă pentru combaterea tusei, ca antispasmodic, tonic general . Se poate face o infuzie din 2 g varfuri înflorite într-un litru de apă, cu care se vindecă rănile vechi şi infectate pe care le curăţă şi le cicatrizeaza. Nu se foloseşte în cazul rănilor proaspete, deoar...

Galbenele

GALBENELE (Calendula officinalis L.)

Galbenelele sunt denumite si călimică, coconite, caldarusa, fetişcă, filimică, flori oşeneşti, gălbinele, ochiul bou­lui, rugiuele, salomie, tătişi, văzdoage, ochi galbeni  etc.

Descriere aspect galbenele:

Plantă ierbacee înaltă de 30— 65 cm, ramificată şi fiecare ramură poartă cate un capitul floral galben-roşcat, uneori galben deschis, cu frunze lipicioase.

Se cultivă ca plantă ornamentală şi medici­nală dar creste si spontan. Se folosesc atat florile, care se culeg din timpul verii pana toamna tarziu, cat si frunzele si tulpinile.

Galbenelele pot sa serveasca si drept baromentru pentru a afla daca in ziua respectiva urmeaza sa ploua. In acest caz, petalele florii vor ramane inchise dimineata.

Continut galbenele:

Galbenelele conţin ulei volatil, saponine, acid oleanolic, substanţe colorante,earotinoide, flavonozide, rutozide, sub­stanţe amare, mucilagii, vita­mina C etc.

Galbenele - proprietati terapeutice:

Galbenelele sunt recunoscute pentru efectul lor vindecator,  cicatrizant, diuretic, în boli de ficat, varice, plăgi atone, antiinfecţios,  antitricomonazic    etc.

Administrare:

1. Infuzie : peste o lingurita de flori de galbenele se toarna o ceasca de apa în clocot. Se lasa acoperit 10—15 minute, se strecoara si se beau 2 cesti pe zi în ulcer gastric, gastrita, calmant al durerilor menstruale etc. O infuzie mai concentrata (2 lingurite la o ceasca de apa) se foloseste în eruptii tegumentare, boli de piele, sedativ sudorific etc, iar o concentratie si mai mare (2 linguri la o ceasca de apa) se foloseste în spalaturi vaginale antitricomonazice, ca antiinflamator, cicatrizant al ranilor, arsurilor si degeraturilor . Ceaiul de galbenele curata si stimuleaza circulatia sangelui . 
2. Decoct: se fierbe o ligurita de flori  de galbenele împreuna cu frunzele, florile si tulpina într-un litru de lapte pana scade la o treime. Se bea aceasta fractionat în timpul unei zile în boli de stomac .
3. Tinctura: se pune sa macerez...

Musetel

MUŞEŢELUL (Matricaria chamomilla L.)

Alte denumiri pentru musetel:

Este cunoscut şi sub numele de românită, matricea, ochiul boului, poala Sf. Mării etc.

Descriere aspect  musetel :

Este o plantă mică ierboasă de 20-30 cm cu frunzele penat-compuse, avand foliolele liniare. Florile sunt unite în inflorescenţe capituliforme, cele marginale ligulate şi de culoare albă, iar celelalte galbene. Receptaculul floral la muşeţel este gol la interior şi întreaga inflorescenţă are un miros plăcut, aromatic, caracteristic. Planta se află prin locuri ruderale însorite, sărăturoase.
Se cultivă pentru nevoi farmaceutice, industriale şi cosmetice.

Recoltare si continut musetel :

Se recoltează florile (Flores Chamomillae) înainte de maturitate. Ele conţin ulei volatil (bogat în azulene), apigenină, heterozide, tanin, flavonozide, cumarine, colină, mucilagii etc.

Musetel -  proprietati terapeutice:

Muşeţelul are foarte numeroase întrebuinţări atat intern cat şi extern.
Ca întrebuinţări interne amintim: în gastrite, colite, colici abdominale, tuse, răceli, antiseptic, emolient, sedativ etc.
Extern se foloseşte ca inhalant, în cataplasme, gargarisme, inflamaţii cutanate, dureri de dinţi, de urechi etc.

Administrare:

1.   Infuzie: se umectează o linguriţă de flori de muşeţel cu 3 linguriţe de apă rece. Se lasă să stea 5 minute apoi se adaugă 100 ml (cat un pahar de vin) apă clocotită şi se lasă acoperit 10—20 minute. Se strecoară şi se bea călduţ în colici, tuse, răceală, gripă etc.
   Infuzia se mai poate obţine şi turnand peste 2 linguriţe de flori o ceaşcă de apă clocotită. Se lasă acoperit 10 minute apoi se stre­coară şi se bea călduţă.
   Infuzia se poate face şi la rece punand peste 2 linguriţe de flori o ceaşcă de apă rece şi lăsand să stea 6—8 ore la temperatura camerei.
   Cu aceste infuzii se poate face gargară, comprese, spălaturi în gură la dureri de dinţi şi gingivite, spălaturi vaginale, inhalaţii etc.
2. Tinctură: peste 20 g (o mană) de flori de muşeţel se pune o ceaşcă de alcool de 70°. Se lasă 10 z...

Papalau

PĂPÂLĂUL (Physalis alkekengi L.)

Alte denumiri pentru papalau:

Se numeşte şi motul popii, beşică, beşicuţă, cireaşă ovreiului, dălac etc.   

Descriere aspect papalau :

Este o plantă ierbacee înaltă în jur de o jumătate de metru şi bogat ramificată. Frunzele dispuse cate două au formă ovală şi sunt lung peţiolate. Florile de culoare albă-gălbuie sunt dispuse la subţioara frunzelor şi sunt aplecate în jos.
Fructul este o boabă de culoare roşie, de mărimea unei cireşe şi este învelit într-o formaţiune membranoasă ca un lampion, rezultată din transformarea învelişului floral. Are o culoare portocalie. Planta creşte prin tufişuri de pădure, prin zăvoaie, pe langă garduri şi drumuri, dar se şi cultivă.

Continut si recoltare papalau :

 Se recoltează fructele (FructusAlkekengi) şi în unele cazuri şi frunzele. Conţine substanţe amare, mucilagii, acid citric, fisalină etc.

Papalau - proprietati terapeutice:

Se întrebuinţează ca diuretic, purgativ, antireumatic, în afecţiuni hepato-biliare, dureri de dinţi şi de urechi, furunculoză etc.

Administrare:   

1. Decoct: se fierb părţi aeriene ale plantei şi fiertura strecurată se foloseşte pentru spălare în erupţii tegumentare si eczeme .
2. Decoct din boabe: se fierb 30 g (3 linguri) de boabe timp de 5 minute într-un litru de apă. Se bea ca diuretic, în litiază re­nală şi biliară, în reumatism etc.
3. Infuzie: peste 5 g (o lin­guriţă) de boabe se toarnă o ceaşcă de apă în clocot. După ce se strecoară se foloseşte pen­tru badijonare în furunculoză .
4. Must: se face un must din părţi egale de struguri şi fructe de păpălău. După ce a fermentat se trage în sticle şi se bea cate un păhărel dimineaţa. Este diuretic, laxativ şi febrifug . Combate colicile .
5. Fructe de păpălău plă­mădite în vin se folosesc în ascită .